Auschwitz si ziua internationala de comemorare a Holocaustului

Ieri, 27 ianuarie, a fost ziua internationala de comemorare a Holocaustului si a prevenirii crimelor impotriva umanitatii. Despre Holocaust si crimele pline de cruzime ce au avut loc in lagarele de exterminare si nu numai am tot citit inca de mica si m-au marcat profund. Nimic nu se compara, insa, cu sentimentele care te incearca atunci cand ajungi in locul acela, locul unde au murit peste un milion de oameni nevinovati.

numarul de oameni ucisi la Auschwitz

Mi-am dorit sa merg in Polonia si sa vad cum o tara care a suferit atatea pierderi in timpul celui de-al doilea razboi mondial a reusit sa-si revina si sa se dezvolte atat de repede. Am vizitat Varsovia si Cracovia, 2 orase superbe si pline de istorie care, pe cat de cosmopolite si dezvoltate dpdv economic si comercial sunt, pastreaza totusi pe alocuri un aer sumbru si trist. In cartierul evreiesc din Cracovia – Kazimierz – inca se pot observa urmele sinagogilor distruse, locuinte aflate intr-o stare degradata, ziduri cu inscriptii in ebraica si tot felul de alte semne care-ti amintesc de genocid. Nu puteam sa plec din Polonia fara sa ma duc la Auschwitz, sa aduc un omagiu celor ce au murit acolo.

if only that were true...

Am pasit pe poarta lagarului pe data de 17.12.2011, de ziua mea. Nu mi-am propus acest lucru, dar parca incarcatura acelui loc a fost si mai mare. Era o zi friguroasa cu cer innorat; eu eram imbracata gros si nu ma gandeam decat la cum puteau acei oameni sa reziste in miezul iernii ore intregi la apel. Intrand pe poarta am simtit un aer apasator, in jurul meu era o liniste mormantala, iar in cap aveam numai intrebari fara raspuns. M-am plimbat incet, atent, incercand sa-mi imaginez cum de a fost posibil asa ceva… 1.3 milioane de oameni care nu stiau ce-i asteapta au fost deportati si adusi la Auschwitz. 1,3 milioane de oameni au fost umiliti, chinuiti si omorati fara motiv… Cu cat ma plimbam printre blocurile de caramida, cu atat deveneam mai nervoasa, mai agitata. Nu intelegeam de ce, cum… Nici acum nu inteleg. Ceea ce-am vazut in cadrul ‘expozitiilor’ m-a socat, m-a impresionat si m-a infuriat in acelasi timp – valize, ochelari, haine, incaltaminte, carje si proteze, par…7 tone de par. Oamenii ajungeau la Auschwitz crezand ca vor incepe o viata noua intr-un loc mai bun, intrau in camera de gazare crezand ca vor face un dus…

unul dintre cele mai relevante citate

Prin experienta de la Auschwitz (Oswiecim – denumirea orasului polonez), cititnd si vazand poze, mi s-au format imagini mentale imposibil de sters. Totul a fost real si nimic nu are sens.

the tree that has seen it all...

Leave a comment

Filed under Ganduri

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s